PSIHOLOGIA ARTEI

Producerea de lucrări artistice este una dintre cele mai vechi forme ale comportamentului uman. Pe de altă parte, procesul științific de dezvoltare a ipotezelor și de testare a acestora prin colectarea de date s‑a dezvoltat, aproape ca o ramură a creației artistice, abia în urmă cu 500 de ani. În felul lor, ambele forme de comportament uman repre­zintă căutări de cunoștințe cu privire la lume și la locul oamenilor în cadrul acesteia. În ciuda acestei cauze comune, arta și știința s‑au dezvoltat pe căi separate. La baza scrierii cărții de față a fost dorința de a aduce din nou laolaltă aceste două sfere ale comportamentului uman, prin explorarea terenului comun pe care îl împart din perspectiva științei psihologiei. Știința este suficient de matură pentru a permite apariția unor dialoguri fascinante între artă și știință. La urma urmei, artiștii cercetau percepția umană cu mult înainte să apară instrumentele științifice pentru studiul acesteia.

O definiție cuprinzătoare a artei acoperă o serie de discipline, incluzând artele vizuale, artele performative și literatura. Pentru a păstra simplitatea și numărul mic de pagini, în această carte se va pune accentul pe artele vizuale (desen, pictură, sculptură și fotogra­fie), deși multe dintre subiectele și ideile discutate vor fi relevante și pentru alte discipline artistice.

CUPRINS

Prefață 9

1 Artă și psihologie 13

2 Neuroștiința artei 25

3 De ce căutăm arta? 35

4 Descrierea spațiului, a conturului și a formei în artă 51

5 Descrierea culorii și a mișcării în artă 75

6 Ce anume determină ca arta să fie excepțională? 99

7 Creativitatea în artă și știință 125

Lecturi suplimentare 135

Bibliografie 141